privirea sau cum se împerechează tristețea

 

privirea sau cum se împerechează tristețea

 

 

 

privește-mă

cu neprivirea ta

 ochii mei arcadele tale se fac

și se decolorează

fin

în forme apuse

în cuvinte bătrâne

îngălbenite de iubire

 

privește-mă

când mă scrii

cuvintele se subțiază

până la ițele de lumină

ce năvodesc seninul din războiul cerului

 

privește-mă

când mă strigi

pe numele meu de clopot

sub cupola senină a zorilor

până când din dangătul șoptit

se nasc curcubeie

pasteluri

vitralii de toamnă avidă

 

privește-mă

când mă iubești

arcuiește-mă tangențial cerului

și umple-mă cu stele

de dimineță vom sîngera solitari

când visele se vor desface de aripa ta ruptă osului meu

 

privește-mă

atunci

doar atunci

cerul va plânge

și noi vom mărturisi ploii

întristarea

 

 

miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a patra zi de undrea în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™