de ziua cuvântului meu românesc
de ziua cuvântului meu românesc
am
căzut peste ochiul meu drept
în
picioare am căzut
în
cuvinte rostuit
în
formă de clopot am căzut
răsunând
cu respirația întretăiată
românește
te
iubesc
țara
mea de cuvinte
te
iubesc
de
când cade zăpada
și
până apune luna
te
iubesc românește
cu
sufletul meu de munți neterminați
cu
inima mea de apă neîncepută
căci
nu poți iubi la fel de două ori
cum nu
poți bea aceeași apă de două ori
corpul
meu românesc și pământul țării mele sunt una
sunt
trecutul
prezentul
și
viitorul
sunt
femeia mea
și pruncul
meu
sunt
tăcerea și cuvântul nerostuit
sunt
motivul pentru care mă aflu aici
și te
afli aici
căci de
aici nu există cale de întoarcere
poți
merge doar înainte pe același drum cu care ai fost croit
te
iubesc românește
și
aștept
să mă iubești românește
căci
aici
și
sămânța crește în limba română
iubește-mă
românește
îți
zic
până
la capătul iubirii
@ndrei ❤ filip ©onstantin burdușa™
în anul de
restriște 7530 de la facerea lumii
în prima zi
de decembrie (undrea) în Ghiroda
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright
© 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Comentarii