A din a

 

A din a

 

 

 

e-o noapte rece

prima din niciuna

 

e-o noapte-atât de-adâncă

încât nici nu știu cine sunt

nici nu știu unde sunt

și nici nu știu de ce

și nici nu vreau

 

prea mult

și

prea adânc a nins în coastele mele

 

șuierând vaietele dureros de albe și de singure

 

prea mult și prea adânc m-am zbătut cu unghiile în carne

sângerând până la plânsul

deplin

diluvial

 

oh

ce durere a durerilor

coboară în ființa mea

desculță

pe cioburile tuturor iubirilor nețărmurite

strivindu-mi sufletul

stors

de propriul sens

 

căci ceea ce trebuie reținut

este

că nimic nu doare mai tare

ca floarea de cireș pătată de rugina trădării

 

nici nu sunt cuvinte de-ajuns

 

nici nu sunt gesturi de-ajuns

 

și nici respirația nu-mi mai este de-ajuns

 

și tăcerea

și liniștea

și calmul

sunt totuna

în viforul fiirii

care țâșnește pe ușa rămasă deschisă

la plecarea ei

 

și totuși sub ochii mei

miroase încă amar

a parfum de femeie a mea

ca o deplină povară

a iernii ce va să fie