măsura fiirii mele

măsura fiirii mele

la capătul lumii lumina umple întunericul cu lucruri

oameni

regrete

la celălalt capăt al lumii noaptea aprinde luna

și deschide tăceri

regrete

dureri

lacrimi

între lumile care vin

și cele care pleacă

stă doar o clipă

tăcerea

cu gust de fericire

pe clipa aceasta am scris numele tău

încet

am strâns

un buchet întreg de clipe

pe care l-am numit

amândoi

doem

la capătul doemului

ești tu

îngerească-te iubirea mea

ești tu

ultima patimă a infinitului

cu care închid

măsura

iubirii

în anul de restriște 7528 de la facerea lumii

în luna lui undrea în a unsprezea zi în Bucuresti

și modificată în a paisprezecea zi a lui undrea doi ani mai târziu

toamna nelinistii mele