diviziunea iubirii rostuite

 

diviziunea iubirii rostuite

 

 

(doem)

 

 

 

când trupul meu din trupul tău ia foc

devin

altfel

alt eu

descălecând din lumină

 

când trupul tău din trupul meu s-adapă

tu ești altfel

răsărind din cuvântul meu

 

după care eu plutesc într-o arcă

a țipătului descălecat de cuvânt

până ce întâlnesc hotarul răsuflării tale

pe care o ancorez la pieptul meu

cu parfumul părului meu negru

care valuri de mare ți se face

până când

tu devii felul meu de-a iubi

şi mie mi se lasă felul tău de-a-nsera

 

tu devii noaptea mea

iar eu devin ziua ta

 

eu devin rost pentru tine

tu devii rost pentru mine

iar amândoi devenim

propriul nostru

rost

în eternul poem

al luminii rostite

 

amină-te

amină-te îți zic

cuvântule

din cuvintele ce suntem

cer de pământ