patima ca trecere sau ce rămâne

 


 

patima ca trecere sau ce rămâne

 

 

când râurile tac asurzitor

 

și curcubeul răsare strident

 

când focul începe să cânte

în jarul focului de foc

și piatra de piatră a piatră începe să palpite

e vrerea roții să frământe lutul ascultător

în aceeași mișcare prevestitoare

de dinaintea preavorbirii

 

când ochii mei se oglindesc tonant în ceruri

 

trupurile ne dansează vibrant

 

și eu te implor

cu brațele mele sonore îmbrățișându-te

 

hai

hai

 

să ne naștem din nou

din noi înșine

clocotitor

devastator

tumultuos

și atât de dureros

plângând a lumină

pre cuvintele mele rupte din sărutul tău

neînceput

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a optsprezecea zi de cireșar în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA

Comentarii

Postări populare