patima ca trecere sau ce rămâne
patima
ca trecere sau ce rămâne
când râurile tac
asurzitor
și curcubeul
răsare strident
când focul
începe să cânte
în jarul focului
de foc
și piatra de
piatră a piatră începe să palpite
e vrerea roții
să frământe lutul ascultător
în aceeași
mișcare prevestitoare
de dinaintea
preavorbirii
când ochii mei
se oglindesc tonant în ceruri
trupurile ne
dansează vibrant
și eu te implor
cu brațele mele
sonore îmbrățișându-te
hai
hai
să ne naștem din
nou
din noi înșine
clocotitor
devastator
tumultuos
și atât de
dureros
plângând a
lumină
pre cuvintele
mele rupte din sărutul tău
neînceput
@ndrei filip ©onstantin
burdușa™
în anul de restriște 7530 de la facerea lumii
în a optsprezecea zi de cireșar în București
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusa.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Comentarii