dinspre esemniene

dinspre esemniene

undeva

în măsura clepsidralului încă nerostuită

mi s-a terminat cerul

s-a terminat aşa

dintr-o dată

fără nici un semn

fără nici un nor

fără nici o ploaie

era aşa ca şi cum aş fi ajuns la capătul cărții

pe care mă scriu acum

se rupseseră clipele

se fărâmaseră în popoare de lacrime

și căzuseră cu zgomot pe podelele crăpate de lumină

esemniene valuri

adormeau marea răsturnată

de-a lungul tăcerii

iar eu

eu cel din Tine

cu gura deschisă respiram lacrime

cu gura deschisă mă respiram lacrime

pe mine mă respiram

într-un ciclu curb

esemnian și esențial deopotrivă

rostuindu-mi neliniștea

era eternul o patimă ca o liniște deschisă

într-un semn crestat

pe pieptul meu

de efemeridă

început în anul 7524 luna lui undrea a treizecea zi

și terminat în a douăzeci și una zi de cireșar

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

toamna nelinistii mele