de semn de iele sau poate tu

de semn de iele sau poate tu

 

 

 

 

am băut apa calului

de sete

de aprigă setea mea de tine

femeie cu gust primordial de flacără

 

apoi am băut galopul calului

și am băut tropotul copitelor

și-am rămas la fel de însetat de drum

și de parfumul tău de aripă aprinsă

 

și într-o bună zi

te-oi fi băut și pe tine femeie

ca pe un izvor

udând adânc pietrele fierbinți și pătimașe

ale ultimului cer

de vară

 

căci cum altfel

te-aș fi putut rosti

în atâtea iubiri

de zbor și patimă și fervoare

ca zumzetul de rouă

din luminile croșetate de dăruire

ale zorilor

 

ai fost ultima urmă de pas desculț

care a împărțit apele anului

între răsărit și apus

 

și ai fost cratima mea

spre infinitul de lacrimi

al preacuvintelor

 

și ai rămas doemul cuvintelor mele cu fereastra spre cer

 

și-ai rămas ană și mamă și descântec și teamă

în același mister

de leoaică

 

așterne-mă deci

ca leac

pe pântecul tău zămislitor

de iubire

Mărie

a rugăciunii mele de creator de citadele

 

așează-mă deci

în aceeași tăcere curgătoare cu tine

 

lumină-te din lumina-mă

viu

din apă vie

 

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în luna lui gerar în douăzecișidoua zi în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™