florile și visul cu sânziene

 

 

florile și visul cu sânziene

 

 

 

am visat sânziene dansând pe zăpadă

și ele răsăreau din covorul alb

sub pleoapele zorilor aburindă

 

și fetele alea care nu mai conteneau să dănțuiască

așa

cu tălpile goale

în timp ce eu alergam

alergam să mă izbesc din nou

de duminica asta spartă-n canon

în do major

în care te priveam singur cum nu ești

 

mi se făcea prelung de dor

și-apoi te vedeam printr-o fantă de vis

 cum te învârteai într-un singur fuior

cum alergai să fim doi

singuraticii de noi

în duminica asta colțuroasă

izgonită dintre zilele săptămânii

 

și râdea pământul întreg de noi

și se bucura de bucuria noastră cu gust amărui

și îți culegea

niște sânziene

de la subțioara iubirii noastre

celei atât de subțiri

și atât de fragile

 

era o duminică dodecafonică

și ascultam Sting

până la durere

 

nu te iubeam

te respiram

până la strigătul mut

al singurătății

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a nouăsprezecea zi de cireșar în București

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™