murmur de patimă

 

murm

urul de patimă

 

 

ochii mei

fluturi de lumină

crestează cărările

de-a curmezișul zidurilor ruinate de pașii vremurilor

 

de atâta durere

pe brațele mele

rămas întins între două fericiri

avid de tăcere

murmurând poeme de fum

 pe struna unei triste iubiri

mă lacrim

la rădăcina unui arbore uriaș

 

tristețea abisală

alintată de zefirul unei veri desuete

ușor obosite

sub un nor de patimă

plouă cu nefericirea de a fi fiire

și fericirea de a trăi fiirea

 

 când și când

învelesc lumina

cu ochii închiși

crestând bătăile inimii cu cuvinte

 

păsările limpezi

păsările străvezii

trec peste versurile scrise târziu și trist

 

flori și fluturi

fluturi și flori

pe-un cer purpuriu de aramă

peticit cu nori

 

adun culorile din cioburi de lună

zvârlite de vânt

pe aripi de noapte

 

castanele  îmbătrânesc pe marginea drumului

sub o vară lascivă

și foarte foarte

tristă

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7530 de la facerea lumii

în a zecea zi de florar în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com

https://burdusa.blogspot.com

https://burdusas-podcast.podsite.io

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™