ultimul drum întâia liniște
ultimul drum întâia liniște
veneam de la tine
de fapt nu nu mai veneam de la tine
veneam de nicăieri
spre niciunde
autostrada era întoarsă pe dos
aveam viteză
de câteva ori am întors capul după câteva secunde cu trupul dezlegat de maluri
din marea mai mare se vărsa în marea și mai mare o lună stacojie
mizam pe valul dintre noi ca pe o iapă de rasă
știam că nu am cum să câștig
dar asta nu avea importanță
curgerea era un joc de-a începutul și sfârșitul
pusesem pe masă o viață
și nouă volume de poeme
câteva femei
câteva iubiri
mărunțiș
făceam slalom printre doi arhangheli și mulți îngeri
divizibili cu nouă
îi spusesem să-mi dea de știre la poartă
se dădea lumină
din povestea aceasta nu mai rămăsese nimic
doar coperțile
nu era nimic de spus
dădeam cu liniște pe apus
astupam cerul roșiatic
îl mâzgăleam cu telejurnale
din loc în loc dădeam la suflet
cu mămăligă blurată de lacrimi
eco
era o durere ecologică
bio
nu pusesem nici măcar colorant
mă lăsasem cărunt pe la patimi
de-o săptămână suna poemul
degeaba
stâteam pe mute
ascultam Chopin în loop până simțeam tusea între dureri
vedeam aceeași rază de lumină
bisectoarea dintre iad și rai
mă călca pe urme o disperare de toamnă
ruginie cu țărm la stația de pe prispa casei
meșteream la o treaptă putredă
infinitul era defectiv de plural
avea deci un colț spart
și buzunarele întoarse pe dos
se uita la cer în oglindă
și se visa
un început albastru
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://www.buzzsprout.com/1760769
În podcast recită autorul
Comentarii