poem de miez de noapte

poem de miez de noapte

găsește-mi ultima pagină de iubire

ca un copac rupt de furtună

găsește-mi o adormire întinsă pe ramura unei brize

găsește-mi inima

obosită și dureroasă

freamătândă

alungată de prea multa plângere

într-un colț umed și pustiu

adicătelea

vino

întoarce-te cu fața

la ceea ce ai înmormântat deja

nepereche a perechii

deja uitate

uite-așa se scurge din mine frântura asta de zbartere de aripă

ca un vers sângeriu

și nu mai rămâne nimic

nimic care să însemne

nimic care să te însemne

doar pleoapa cea obosită

a pruncului meu

adormindă în colțul lui de înger

ca un strugure copt

ofilită toamna

întrerupe concertul

și corzile curg putrede de lacrime

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în luna lui cireșar în a douăzecișișasea zi în București

(25.10.2011 – 25.06.2021)

toamna nelinistii mele