preacuvântul din jar
” preacuvântul din jar”
este un poem scris sub licența @drian
©onstantin burdușa™ .
El apare în istoriografia personală datat în 26 iunie
2021
Poemul arată astfel :
preacuvântul din jar
la marginea fiecărui cuvânt e o piedică trasă
apăs pe limba română și mă trezesc cu strămoșii mei
șezând la masa rotundă de lemn
cea cu trei picioare
și sufletul său cel de sacrificiu
în crugul lunii rostuind cercul
întingând cu miez de pită unsă pe buzele femeii
despletite în respirări sacadate
la cumpăna iubirii cu dorința
acolo unde fierbe vremea în jarul mâinilor
trupurilor
ochilor
gurilor
tot neamul meu a domnit în limba română
timpul a curs românește peste valurile de cuvinte
împletite cu lână toarsă
văd și acum caierul din mâinile străbunelor mele
așezate pe scăunelele de lemn aproape la fel de vechi precum munții
si-acum
recapitulez viața mea din viața lor
acasa mea din acasa lor
pat
masă
scaun
vatră
lampă cu gaz
preacuvintele rare în rostul lor
și de restul pădure cât vezi cu ochii
izvoare cât simți cu setea
râu cât simți cu curgerea
munte cât simt cu forța strigătului meu
înfipt în fiecare durere
în fiecare pas
în fiecare poem
aprins la fiecare apus
și scris la fiecare răsărit
cu tălpile înfipte în pleoapele ierbii pline de rouă
toarce timpul pe dor
iubito
măcar o toamnă
să ne iubim sălbatic
albastru
și frumos
din preacuvinte să visăm adânc
poemul
căci vine moartea din viață întoarsă pe dos
e târziu printre patimi și timpul zace în bătătură
și curge tăcerea
pe lacrimi calc cu sufletul stors
și poate de sete mi-ar fi mai frumos
dar nu știu de ce
mi-e de tine albastru
și jar
și de noi
și de bine
și de păsări
și foarte
foarte
duios
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui cireșar în a douăzecișișasea zi în
București
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright © 2021
@drian ©onstantin burdușa™
În podcast recită autorul
Comentarii