poetul primordial
poetul
primordial
poetul
el
desprins de cuvinte
e-o lacrimă ce sete
neîncetat
se prăvale din lumină
apusă
la capătul unei străzi
șchioape
pre sinele său
desprins de fervoarea
strigătului
o
îngerule
tu
cel căzut din iubire
așterne-i tăcerea
pe temelia patimii
căci ani de zile el nu a
putut scrie de frică
i-a fost frică de
cuvintele sale
cuvintele sale cărora le
era frică de el
și care s-au întors în
sămânță
in limba aprinsă de sete
a tărâmului lor
cu tine odată
poetul plătește taxă pe
cuvintele sale nude
deschise la prima pagină
după pasăre
sunt vânt și aer și
pământ și apă
și foc de fântână
vărsată
zbor din zbor hrănit de
cratime
și acum cu toții bâjbâim
pe o așteptare borțoasă
de-a binelea tăcerii lui
între poeme tace de-o
lacrimă purpurie
simte gustul sărat al
ploii
si-si umezește buzele de
valuri
moartea e un păcat
dorința e un truc
trebuie să fie o cale
mai bună
întoarce poemul pe
partea cealaltă
îngerule
de-a-ndoaselea
am rămas la pătrat
înlăuntrul poemului
curat in curat
nouă în nouă
la un metru de unde l-a
lăsat fericirea de bărbat ce era
nu semăna deloc cu el
poemele îl adăposteau de
el
de ploaie
de secunde
de curgere
de foame
de îngeri
la început a fost lumina
și atât
de mult ce era nu puteai
să vezi nimic pentru că era atât de mult
încât nu curgea
și
dintr-o dată
infinita liniște s-a
crăpat de-o șoaptă primordială
răsărită din tâmpla
poetului primordial
restul
suntem doar praful de pe
tălpile poemului lui
@ndrei filip ©onstantin
burdușa™
în anul de restriște 7529 de la facerea lumii
în luna lui cireșar în a treia zi în Ghiroda
https://poemeleuriasului.blogspot.com
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com
https://burdusas-podcast.podsite.io
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright ©
2022 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Comentarii