studiu (A)geometric a(l)zăpezii
studiu
(A)geometric a(l)zăpezii
-
Sau A=a întotdeauna –
“Așa că, dacă lumina care este în tine
întunerec,
cât de mare trebuie să fie întunericul
acesta!”
Matei 6 – 23
Ce negru e totul
Și pământul cu căi paralele
Și destinul
Ce trist e totul
Drapat în această ființă amorfă
A netrăirii
A neauzirii
Turnuri reci de zăpadă împlântate în cer
Sângele alb
Retinele înghețate
Sărutând degetele crispate ale rănii
Spărgându-se
În umbre ale nemaiființelor pâmântului
Ce alb e totul
Și pământul
Ce căi paralele
Și destinul
Înspăimântată pasăre fântâna împlântându-se adânc în
mișcarea
Luminii împletite de degetele și buzele mele
Cu ciocul împlântându-se adânc
Și murind acolo
Putrezind acolo
Preschimbată fotonic
Într-o durere mai pătrunzătoare decât durerea
Într-o ninsoare mai rece decât ninsoarea
Într-o învolburare mai învolburată decât cea a cuvintelor
mele hrănite din haos
Dincolo de toate acestea
Netrăindă și nemurindă
Ca și cum nu ar fi
Dar
ea
ESTE
Pasărea fântână este
împlântată adânc între mișcările cele mai fine
Senzor al gratuității existenței
Senzor al netemeiniciei
Un negativ al poemului imposibil
O vegetală limbă a blestemului
Ce negru și ce alb e totul
Ce paralel e totul
Sunt paralel încă și cu mine
În permanență paralel
Și frânghiile laturi sunt
Și duhnesc
Și sferic duhnesc
A oarbă căutare
A hlamină de sânge
Ce negru și ce alb e totul
Cenușiu împovărat de naștere
O paralelă imposibilă la o paralelă care nu există
Un sens precis
Împlântat între mișcarea buzelor
Și a
degetelor mele cambrate
Ca o
crupă de cal
Într-o cochilie sfărâmată
A unei false teorii a relativității
(se dedică celui
ce citește acest poem)
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
https://poemeleuriasului.blogspot.com/
https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/
https://burdusas-podcast.podsite.io/
https://www.buzzsprout.com/1760769
Copyright
©
2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Comentarii