mesajul din sticlă cel călător cu umbra

mesajul din sticlă cel călător cu umbra

răsfoindu-te ca pe o frunză uscată

întoarsă către sine

ca o foiță de țigară uitată pe marginea unei clipe desprinse

din podea

viața mea devine o călătorie fără sfârșit

ca și moartea care potrivește ceasul aiurea

mereu cu toamna înainte

și care privită de la spate

seamănă cu un răsărit

de lună însângerat

vântul se va înteți curând

din sânge va curge o pasăre iute pe strigăt

și noaptea se va frânge în mii de cioburi

cu același accent de tristețe diluvial

a spune că sunt când nu ești

înseamnă a grăi în propria moarte

oricât ne-ar tulbura talazurile de cuvinte

inima mea e veche precum o piatră de mormânt

pe un țărm de iubire

în care urmele pașilor tăi plâng sărat

https://burdusas-podcast.podsite.io/

toamna nelinistii mele