” doem de duminică despicată cu alb”

doem de duminică despicată cu alb

de m-ar izgoni această duminică tardivă

din ceasurile ei zdrobite de pereți și drumuri neterminate

și de i-aș simți refluxul pribeag

poate aș înțelege

de ce îți irosești somnul

departe de așternuturile mototolite de așteptare ale trupului meu

rostogolindu-te într-o stridentă jumătate

în timp ce din turla cerului

ninge iar cu o redundanță sfâșietoare

Iliada asta imperfectă se rescrie

iar și iar

într-o cadență ce își pierde ritmul

în geometria mută a timpului

și mie mi-e de tine infinit de tine

în memoria mea olfactivă miroși a crin alb

și afară ninge cu crini albi

și tu ai putea să vii puțin

să mă geruiești din răsuflarea ta

pe ici

pe colo

pe aripile îndoite în jurul poemului

pe la colțurile rotunjimilor mele de monotonă jertfă

apoi să pleci pentru că ninge

și încă e duminică

ca o reflexie a albului de crin

https://burdusas-podcast.podsite.io/

toamna nelinistii mele