bacoviană de capăt de drum

 

bacoviană de capăt de drum

 

 

 

e-atâta iarnă-n mine

și mă doare

din paseri curg tăceri pe cer de plumb

și clipă după clipă un orologiu moare

și noapte după noapte mă trezesc mai strâmb

 

au ruginit și zorii și scârțâie lumina

nefericit trecutul se vinde tot mai scump

din putrede orașe se scurge hâd doar vina

de a trăi măcelul în trupul tot mai strâmt

 

nici moartea nu e gratis

se vinde pe sub mână

e-un trafic disperat pe sensul interzis

eu aș muri și astăzi

dar nu am bani de lună

să mi-o aprind la capăt în chip de ultim vis

 

e-atâta ceață-n patemi

și-atâta frig în oase

cuvintele se crapă și cad intre dureri

m-aș duce către casă între aprinse coase

și-aș trage peste mine poemul către ieri

 

e-atât sfârșit în toate

și nici un început

e ultimul sezon din ultimul tramvai

e-un ger cumplit în inimi și-am înghețat în rai

și vreau să mă acopăr cu un amurg de lut

 

 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™