despre porţi şi despre stări de fapt

despre porţi şi despre stări de fapt

Motto: „poarta aceasta era hărăzită numai ţie”

Franz Kafka

dis-de-dimineaţă ţi-aş fi dat toată inima mea

dar era ceață și

poarta era dată larg de perete

şi-năntru durea de vaiet vântul

la prânz am trecut să-ţi aduc trupul meu

şi zilele mele împachetate în ziarul local

dar bătea un vânt sec și

poarta scârţâia egoist cu glas de femeie rănită

pe seară am coborât din maşină

să-ţi ofer tot ceea ce am înţeles eu din viaţa asta

dar era beznă și

poarta era pe jumătate închisă

şi lacătul atârna cu gura deschisă şi uşor într-o parte

amar

mi-am dus mâna la ochi

şi mi-am şters sensul picăturilor tuturor ploilor din sufletul meu

apoi am tras poarta cu putere şi-am închis lacătul

se-ntuneca devreme....

...era iarnă

Poem inclus în volumul “Poeme îmblânzite de lăcrimare”

toamna nelinistii mele