lespedea facerii pre numele meu

 

lespedea facerii pre numele meu

 

 

 

ceartă-mă

iartă-mă

cheamă-mă

teamă-mă

să curg înlăuntrul pasului celui spintecat de umbre

cu ultimul sărut din brazda lunii

la sabatul poemului

pe tărâmul ăsta desculț

al nostru cel de binecuvântat dăruit

unde soarele se coace în curbura mării

și numai păsările se înfruptă din el

 

ceartă-mă

iartă-mă

apă-mă

adapă-mă

să despletesc secundele fiecărei respirații

și curcubee de foc să curgă înlăuntrul meu

pe când mă desfac în spații interioare

ca a florii ninsoare

 

 

teamă-mă

seamănă-mă

pe celălat tărâm

unde ne e doar noi

din tăcerea preacuvântului

cel de dinaintea îmbrățișarea dintâi

celei de după ultimul apus

 

o

patimă a plângerii

curgerii

doar

verbul acesta nestăvilit

mai dă iama

pe ici

pe colo

sfredelind timpul

și învățând pietrele

să încălzească

lumineze

să iubească

în cheia strigătului

 

prevestitoarea poartă

secreta stea căzătoare

a timpului jelitoare

m-a învățat să mă unduiesc jur împrejurul tău

să îți arăt cu degetul

oarele

din care încă nu ne putem înfrupta

până ce nu vom descoperi în noi miezul durerii

din care curge lumină până la absență

și vom păși desculți

pe alt tărâm al iubirii

 

mi-amintesc curgerea clipei

nu trecutul

nu viitorul

ci pasul săvârșirii

nașterea nașterii

 

nu mai știu ce vine

pentru că nu vine nimic

nu pleacă nimic

cheia e în curgere

ca semn

nu devenirea

ci devenirea devenirii

 

asemeni tătânelui meu

asemenea moșilor și strămoșilor mei

eu vin din curgerea luminii

sunt un foton dezlipit de la țâța maicii mele

un urlet

o durere

așezată pe patul unei limbi încă nedescoperite

 

un fel de chemare

un fel de țărm de cuvinte

 

nu-mi spune că nu ai cheia fântânii

în care să-mi spăl rănile

și să-mi botez strigătele

cele dezlegate de zor

 

în fond

aici

infinitul a crăpat de atâta lut

păzește-mă de mine

mamă

de suspine leapădă-mă

nimic nu seamănă cu nimic

tot ce se întâmplă azi

e o erată

la

lacrima desfăcută la piept a iubirii

despletite

de chipuri

 

aprinde-mă

desprinde-mă

ceartă-mă

iartă-mă

apă-mă

adapă-mă

închină-mă

aprinde-mă

sub crucea cerului

adie-mă

lumină

 

miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa

în anul de restriște 7529 de la facerea lumii

în luna lui cuptor în a douăzeci și patra zi în Ghiroda

https://poemeleuriasului.blogspot.com/

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com/

https://burdusa.blogspot.com/

https://www.buzzsprout.com/1760769

Copyright © 2021 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

 

 


Comentarii

Postări populare