de toamnă doamnă
de toamnă doamnă
stă să cernă
poemul alb deschis în rană
mă doare verbul curs prin vene
căci trece viața prea devreme
de dimineață-n blândă lene
căci n-am să cu
și n-ai să tu
și-am să mă leg de limba mea
cu pagini din cuvinte grele
lumina te va săruta
eternitatea mai devreme
am să mă șterg de patimi calpe
cu cerul martor într-o mână
s-o răzgândi din noapte-o lună
și vei rămâne doar a mea
și am să-ți cos pe sânu-ți stele
cu o pădure de tăcere
eu n-am să cu
tu n-ai să tu
și dintr-o cupă aș bea durere
de toamnă doamnă
stă să cernă
poemul alb deschis în rană
eu n-am să tu
tu n-ai să cu
si de iubire încă-i vreme
andrei filip constantin burduşa
în anul de restrişte 7527 de la facerea lumii
în luna lui răpciune în a sasea zi în Bucuresti
Copyright © 2019 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™
Comentarii