strigătul rupt

Rodul durerii mele de astăzi… E atât de multă tristețe în jur Încât ninge cu lacrimi amare Înfipte În trupul meu Adânc Până la necuvintele cuvintelor mele Ninge Cu atâta liniște țipăt împlântat în tributul meu către ziuă o, Doamne, Cum mi se scurg cuvintele pe obraji fierbinți și cum trupul se chircește în neliniștea lui cea lungă de tăcere ce semn de clopot să trag pentru a mă putea înțelege în necuvântul meu născut iar nu făcut o, Doamne, Ce vis ruinat în noaptea lungă A nesensurilor Mă uit adânc în mine sprijinit în lacrima chircită În fluturii stomacului meu și mă-ntreb unde se va sfârși blestemul și când mă voi întoarce în visul meu andrei filip 27 martie 2012 borșa